 Electrocardiograma
(EKG, ECG) este un test ce masoara impulsurile electrice ale inimii.
Activitatea
electrica a inimii poate fi detectata de la nivelul pielii. In
timpul electrocardiogramei electrozii sunt atasati de piele la
nivelul toracelui, bratelor si picioarelor. Acestia sunt conectati
la un aparat ce transforma impulsurile electrice intr-o reprezentare
grafica, pe care o inregistreaza pe hartie. Aceasta reprezentare
grafica este analizata de aparat si mai apoi de catre medic.
O
electrocardiograma poate sa arate:
- dovezi ale maririi de volum a inimii
- semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii
- semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte)
- probleme ale ritmului cardiac (aritmii)
- modificari ale activitatii electrice, determinate de un dezechilibru
electrolitic
- semne de inflamatie a sacului ce inconjoara inima (pericardite).
Se
recomanda pentru:
- evaluarea unei dureri de piept inexplicabile, in special cand
se suspicioneaza un posibil infarct; alte cauze posibile ale
durerii de piept ce pot fi diagnosticate printr-o electrocardiograma
sunt aritmiile, hipertrofia unei camere (peretii camerei sunt
ingrosati), inflamatia sacului ce inconjoara inima (pericardita),
scaderea fluxului sanguin catre inima (ischemia)
- monitorizarea activitatii electrice ale inimii
- diagnosticarea hipertrofiei ventriculare
- monitorizarea eficientei si a efectelor secundare ale unor
medicamente ce pot afecta activitatea electrica a inimii
- verificarea functionarii unor dispozitive mecanice (peace-makere
sau defibrilatoare) implantate in inima cu scopul de a mentine
regulat ritmul acesteia.
O electrocardiograma
poate fi folosita pentru a evalua simptomele unei afectiuni cardiace
(precum o durere inexplicabila de piept, dispneea, ameteli, palpitatii
sau o stare de slabiciune) sau functia cardiaca, atunci cand exista
factori de risc pentru boli cardiace (precum diabetul zaharat,
hipercolesterolemia, fumatul, hipertensiunea arteriala, sau istoric
familial de afectiuni cardiace la varste tinere).
Sursa: www.sfatulmedicului.ro |
Electroencefalografia
reprezinta inregistrarea potentialelor electrice ale activitatii
spontane a neuronilor corticali, cu ajutorul electrozilor aplicati
pe scalp. In trecut era o metoda de diagnostic cu o aplicabilitate
vasta. Cu timpul EEG a fost inlocuita de metodele mai performante
de diagnostic, tomografia computerizata (TC) si rezonanta magnetica
(RMN). Cu toate acestea, electroencefalografia ramane a fi utilizata
pe larg, in special in diagnosticul epilepsiei, a encefalopatiilor,
in monitorizarea activitatii cerebrale in timpul anesteziei.
Principiile
electroencefalografiei
EEG inregistreaza
curentii extracelulari corticali, formati din sumarea atat a potentialelor
excitatoare cat si inhibitoare generate de neuroni. Sursa acestor potentiale
o reprezinta neuronii corticali, odata ce campurile electrice scad odata
cu patratul distantei de la suprafata corticala. Totusi, activitatea neuronilor
corticali este influentata puternic de structurile subcorticale. Impulsurile
de la aceste formatiuni, sunt responsabile pentru formarea paternurilor caracteristice
observate la electroencefalografie.
Aplicatiile clinice
ale electroencefalografiei
Electroencefalografia
este utilizata in urmatoarele situatii:
- In diagnosticul epilepsiei si diferentierea acesteia de alte
stari convulsive (convulsiile psihogenice, sincopele, tulburaril
- In diagnosticul encefalopatiilor (EEG este practic unica metoda
de diagnostic a encefalitei spongiforme subacute).
- Ca test de stabilire a mortii cerebrale
- In monitorizarea si pronosticul pacientilor comatosi
Monitorizarea
electroencefalografica continua sau video-EEG este utilizata cu
scop de:
- Caracterizare a tipului accesului convulsiv pentru elucidarea
diagnosticului sau ajustarea a tratamentului
- Pentru elucidarea regiunii corticale de unde s-a initiat accesul
epileptic, in vederea unei interventii chirurgicale ulterioare
- Pentru monitorizarea unui status epileptic non-convulsiv
Sursa: www.sfatulmedicului.ro |
LABORATOR
ANALIZE 
